Artist: Agathodaimon| Title: Glasul Artei Viitoare (Tristetea Vehementea 2)
Strainule ce bati la poarta… de unde vii si cine esti?
Strainule de lumea noastra, raspunde-ne de unde vii,
Prin care lumi traisi cosmarul nepovestitelor povesti
Si-n care stea gasisi culoarea decoloratei nebunii?
"De unde vin?… De unde pot veni, cînd ochii-mi
plini de regrete si tristeti par 2 candele-aprinse
în cripta mortilor poeti?"
Priviti… sînt gol, caci calea-mi fuse-atît de lunga
Si-n calea mea-ntîlnii pe rînd pe toti
Cîti vrura sa va vînda podoabe noi ce nu se vînd
Pe cei ce vrura sa va-ndrume spre mai bine
Spre-acel îndepartat întrezarit
În armoniile eterne dintr-un sfîrsit si-un infinit.
"De unde vin ?… Eu vin din lumea creata dincolo de zare
Din lumea-n care n-a fost nimeni din voi…"
Deschideti poarta dar, veniti în jurul meu degraba
Porniti cu mine-mpreuna spre lumea-n care nu-s…
castele cu punti si santuri feudale
Nici ruginite porti de-arama la care bat cei noi sositi
Veniti cu toti cît mai e vreme si mai puteti cînta!
Veniti, sa v-aprind în suflet lumina stinselor faclii
Si-n versuri fantasmagoria si vraja noilor magii
Iar cînturile voastre cu care azi cersiti o pîine…
Sa le cunun cu stralucirea aurorelor de mîine…
Dar poarta a ramas închisa la glasul artei viitoare!