Carla’s Dreams – Beretta

Sub semnul interzis? Sigur.
Pe roşu aprins? Singur.
Cu ochii închişi? Sigur.
Îţi las controlul, tu, ia-l.
În ape adânci? Nu, nu prea.
Loviţi de stânci? Se pare că da…
Şi poţi să plângi, nu se va schimba nimic,
Eu vreau să mă scufund anume-aşa, anume-aici.
Încet, încet… Pân’ respiraţia va pierde orice sens
Şi se va stinge şi lumina de pe cer,
Până la capăt, până la capăt rămân
Amnezic, amnezic, amnezic fără motiv,
Ea este linia de finish – eu nu sunt deloc sportiv.
Eu nu ştiu cine bate-acum la uşa mea,
Eu sunt cu ea, eu sunt cu ea.
Cica-i oarbă şi proastă iubirea.
Amnezic, amnezic, amnezic fără motiv,
Ea este linia de finish, eu nu sunt deloc sportiv.
Eu nu ştiu cine bate-acum la uşa mea,
Eu sunt cu ea, eu sunt cu ea.
Cică-i oarbă şi proastă iubirea.
Picături pe-obraji? Plouă.
Ochii obosiţi? Somnul.
Crăpături pe-asfalt număr, număr eu
Rişti să fii iubit! Dar, lumea nu înseamnă omul.
Uneori per vers? Per fiecare vers!
Intriga e ştearsă! Şi eu sunt şters…
Unde e culoarea ta? I-am dăruit-o ei.
Cine este ea? Dar tu cine eşti să-ntrebi?
Încet, încet… Pân’ respiraţia va pierde orice sens
Şi se va stinge şi lumina de pe cer,
Până la capăt, până la capăt rămân
Amnezic, amnezic, amnezic fără motiv,
Ea este linia de finish, eu nu sunt deloc sportiv.
Eu nu ştiu cine bate-acum la uşa mea,
Eu sunt cu ea, eu sunt cu ea.
Cică-i oarbă şi proastă iubirea
Şi eu ştiu c-ai vrea să stai, stai
După miezul nopţii.
Te iubesc cum mă topeai tu.
Şi eu ştiu c-ai vrea să stai, stai
Tu doar ştii că simt.
Poate-ultima dată stai, stai.
Poate-ultima noapte.
Iartă-mă precum luptai tu.
Poate-ultima dată stai, stai.
Şi e ultima limită, tu, spune ce vrei,
Dar ştii că sunt
Amnezic, amnezic, amnezic fără motiv,
Ea este linia de finish – eu nu sunt deloc sportiv.
Eu nu ştiu cine bate-acum la uşa mea,
Eu sunt cu ea, eu sunt cu ea.
Cică-i oarbă şi proastă iubirea