Zhao – Poveste (Super-Eroi)

Era o vreme când drumul era stradă,
Mergeam pe el doar cu gândul la joacă
Nu ştiam că lumea mea-i-aşa frumoasă
Ştiam că seara m-aşteptau ai mei să vin acasă.
Era o vreme când zăpada era caldă
Şi-atunci când ploua nu-mi păsa că eram leoarcă.
Acum aş vrea, să mă întorc la vremea-n care
Spuneam ca fraierul că vreau să fiu mai mare…

Vezi tu… viaţa-i schimbătoare,
Îţi dă soare când plouă şi ploaie când e soare.
Te mai loveşte unde doare cel mai tare
Şi inima se rupe, dar sufletul nu moare.

Au fost cândva cum suntem noi,
Erai copil şi-n ochii tăi
Erau super-eroi.
Ne citeau poveşti şi-apoi
Ne visam cândva şi noi
Super-eroi.

Pe acelaşi drum, dar nu pe-aceeaşi stradă
Vremea face-ntruna frunzele să cadă,
Anotimpurile nu se mai opresc…
Credeam că super-eroii nu îmbătrânesc.
Şi vine timpul – trebuia să vină -
Să întâlnesc pe drum o super-eroină.
Super-puterea ei – Dragostea,
Aduce viaţa în viaţa mea.

Trece vreme peste noi,
Acum şi noi super-eroi…
Văd Povestea înc-o dată,
Copilul a plecat şi s-a întors acasă tată.

Au fost cândva cum suntem noi,
Erai copil şi-n ochii tăi
Erau super-eroi.
Ne citeau poveşti şi-apoi
Ne visam cândva şi noi
Super-eroi.

Comments are closed.